Cum a apărut șahul și de ce a rezistat atât de mult

Șahul pare plictisitor la o primă vedere.

E un joc practicat de 2 persoane în spatele unei table de joc. 

Nu are acțiune, entuziasm sau vreo altă formă de plăcere care este prezentă în alte jocuri pe care le urmărim.

Asta ar putea fi opinia unei persoane care nu a mai avut contact cu șahul.

Dar istoria contrazice această imagine asupra șahului.

Chiar dacă originile jocului sunt ambigue, s-au descoperit dovezi care arătau existența unei forme de șah de prin secolul al 6-lea.

Cum a reușit un joc atât de plictisitor să reziste mii de ani?

Păi, poate nu e atât de plictisitor cum cred unii.

În vremuri străvechi șahul era considerat drept un joc foarte bun pentru strategia militară.

Iar cine stăpânea regulile sale era recunoscut ca o persoană de grad înalt.

Dar acel șah care era jucat când a apărut este foarte diferit de cel întâlnit astăzi.

De ce?

Ei bine, se spune că șahul a fost inventat în India, pe baza religiei și societății lor. Pe baza acestor lucruri au fost constituite regulile și forma pieselor de pe tablă.

Pe vremea aceea jocul avea alt nume, Chaturanga, care tradus motamo face referire la cele 4 elemente ale armatei indiene.

Din India jocul a ajuns în toate părțile lumii: orientul mijlociu, asia, africa, europa de sud.

Fiecare din aceste regiuni a schimbat modul jocului. 

Spre exemplu în orientul mijlociu a primit numele de șah și expresia de șah-mat care determină finalul meciului, și care se traduce în “rege fără ajutor”.

Toate bune și frumoase, dar jocul de șah pe care îl știm astăzi a fost dezvoltat în Europa, unde a ajuns prin anii 800-900.

Și aici a avut de trecut prin influențe din partea religiei, care era împotriva activității și sfătuia oamenii să petreacă mai puțin timp jucându-se.

Iar în anul 1254 șahul a fost interzis în Franța de către regele Louis al 9-lea pe motiv că era plictisitor. 

Evident, mai târziu interdicția s-a ridicat.

Chiar și așa, în general șahul a fost văzut cu ochi buni de către populație, adesea persoanele care o jucau fiind clasate în partea superioară a societății.

Un alt aspect al șahului care s-a tot schimbat a fost piesele și regulile lor. 

Doar în Europa au trecut prin nenumărate versiuni.

Printre cele mai bune exemple fiind chiar regina, cea mai puternică piesă de pe tabla de șah.

Original, jocul avea un sfătuitor care se putea mișca doar un pătrat, adică era o piesă slabă.

Însă în Europa sfătuitorul a fost înlocuit cu regina pe care o știm astăzi.  O posibilă cauză a schimbării poate fi influența unor conducătoare care au impactat atât de mult lumea în acea perioadă încât jocul de șah a fost modificat.

Și asta este doar o mică părticică din istoria șahului. H.J.R Murray a stat peste 10 ani pentru a învăța trecutul șahului și a scris o carte de aproximativ 900 de pagini pe tema asta.

Deci ce învățăm din asta?

Că șahul a fost, și încă este, unul dintre cele mai apreciate jocuri de pe planetă.

Dar de ce?

Sunt multe alte jocuri mai interesante de urmărit.

Și da, în tradevăr, te poți uita la fotbal, baschet, jocuri de cărți precum poker sau black jack.

Dar șahul are și alte avantaje pentru cei care îl joacă.

Deci hai să trecem prin câteva dintre ele:

Focus

Șahul este numit jocul minții pentru că dacă vrei să câștigi trebui să te concentrezi pe toată durata jocului la acțiunile pe care le faci.

În șah totul ține de tine și puterea ta de focusare.

Dacă te concentrezi nu greșești, deci nu îi dai oponentului tău șanse de câștig și în același timp poți observa greșelile adversarului tău.

De altfel, dacă te concentrezi și înțelegi jocul pieselor pe tabla de șah poți dezvolta atacuri inteligente, metode de apărare a pieselor cheie, schimburi de piese care pot deschide noi atacuri… și tot așa.

Posibilitățile sunt infinite în șah, dar trebuie să te focusezi pentru a profita de ele.

Planificare mai bună

Șahiștii profesioniști de cele mai multe ori planifică în avans mișcările.

Nu mută o piese pentru că pare intuitiv sau au un beneficiu pe termen scurt.

Obiectivul lor e să lanseze un atac care nu poate fi oprit de adversar. Asta necesită planificare amănunțită.

Iar când adaugi și cronometrul în joc, știi sigur că șahiștii sunt capabili și de gândire rapidă în situații critice.

Creativitate crescută

În viața de zi cu zi, sau la job, ai dat de vreo problemă care nu poate fi rezolvată cu soluția intuitivă?

Astfel de provocări apar în fiecare meci de șah. 

Jucătorii analizează constant mișcările pe care le fac. Altfel ajungă să sacrifice o piesă importantă, lasă deschis regele, atacul este oprit și chiar se întoarce către ei.

De aceea trebuie să găsească soluții care le sunt “peste mână”.

Și făcând asta zilnic îți dai seama că abilitatea asta îi ajută și în viața de zi cu zi.

Observi tipare repede

Omul are 2 tipuri de gândire, cea rapidă care este automatizată și cea înceată.

Cea din urmă consumă energie multă și este folosită pentru treburile noi sau care necesită analiză pentru a fi îndeplinite.

În schimg, gândirea automatizată este cea care ne face viața mai ușoară. 

Doar gândește-te cum ar fi dacă de fiecare dată când mănânci trebuie să-ți coordonezi mâna, sau să coordonezi fiecare pas atunci când mergi, sau să te gândești cât trebuie să tragi de volan pentru a lua curba.

Ar fi o oroare și probabil ai înnebuni.

Pentru a preveni asta, gândirea rapidă automatizează cele mai frecvente lucruri pe care le faci zilnic pentru a ajunge să le faci aproape involuntar.

Acum, gândește-te ce se întâmplă cu un șahist care joacă în fiecare zi.

În gândirea lui rapidă se incorporeză mișcări de șah, deschideri ale meciului, strategii de atac și tot așa.

La un moment dat ajung să joace involuntar, doar pe baza tiparelor apărute pe tablă.

Nici nu mai gândesc.

De aceea, la începutul meciului, profesioniștii “zboară” prin mișcări. Pentru că reacționează la tiparele din fața lor.

Perspectiva altora

De câte ori ți s-a spus să te pui în papucii altora.

Sigur ți-a fost cerut la job, sau doar a trebuit să o faci când unul dintre prietenii tăi trecea prin momente grele și avea nevoie de o persoană emapatică.

Este o chestie care i se întâmplă oricui, dar pentru șahiști este dusă la următorul nivel.

Pentru a câștiga ei trebuie să analizeze și mișcările adversarului.

Trebuie să știe propriile posibilități de atac, dar și pe ale adversarului. 

Așa se apără.

Dar pentru atacuri trebuie să știe cum se poate apăra adversarul. Dacă are o gaură, sau face o greșeală poate profita și câștiga meciul.

La șah chiar trebuie să te pui în papucii adversarului.

-

Tot ce am spus mai sus sunt câteva dintre beneficiile șahului, dar ele sunt mult mai multe.